miercuri, 24 august 2016

Mamă tânără și mamă bătrână

Sunt mamă tânără și mamă bătrână pentru că după doisprezece ani și ceva de “tăcere” a  venit al doilea prunc. Bine, nu am fost foarte tânără nici prima dată și nici acum nu sunt foarte bătrână, dar, totuși, sunt diferită. Sunt vârste diferite, experiențe diferite. Și totuși, doar eu.
Sunt mama de fată și mama de băiat. Sunt fericită și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit și a doua minune, când credeam că nu mai este posibil.
Primul copil a venit imediat ce mi l-am dorit. Al doilea după ani de “rugăminți”.
La primul nu știam nici măcar cum arată un bebeluș. La al doilea credeam că sunt bine pregătită.
Primul este fată, așa cum mi-am dorit, al doilea băiat, așa cum am simțit. Fata n-a fost deloc încântată că va avea un frățior, acum după mai bine de un an se vede că se iubesc – cel mic o strigă pe sora lui mereu și o îmbrățișează, iar fata se joacă cu el și îl pupă cu drag. Dar simt că un pic suferă că acum împarte atenția noastră cu altcineva.
Primul este brunet, al doilea blond.
Primul a fost mofturos la mâncare, al doilea pofticios.
Primul a dormit bine, al doilea, în primul an, a dormit doar sugând.
La primul am citit tot ce-mi cădea în mână despre copii, la al doilea mă conduc după instinct și după ce-mi aduc aminte.
La primul eram obsedata de greutatea lui, la al doilea aproape mi-a trecut.
La primul nu-mi aduc aminte să fi ieșit chiar zilnic afară (ieșea soțul), la al doilea ies zilnic, chiar m-am bronzat tare (pe mâini și pe față).
Mi s-a spus că la primul eram mai “aprigă”. Acum sunt mai calmă. Accept ce este și nu mă mai împotrivesc atât.
La primul nu mi-aduc aminte să fi avut dureri, acum mă doare spatele, o mână am reușit să mi-o răsucesc cumva. Dar constat că nu mă mai doare capul.
La primul nu găteam (bunică-mea era de serviciu), acum gătesc și chiar vreau să le ofer o mâncare cât mai sănătoasă.
La primul nu exista google, doar desprecopii.com,  acum e si facebook si smartphone-uri și tot felul de site-uri cu informații.
La primul fumam, acum nu mai fumez.
La primul mă uitam la TV acum nu mă mai uit, în schimb stau mult mai mult pe internet.
La primul m-a ajutat bunică-mea, acum o am și pe fată ajutor.
La primul m-am dus la serviciu când fetița a împlinit un an și trei luni, acum nu mă mai duc pentru că știu ce greu mi-a fost să stau la serviciu cu gândul la ce face copilul meu. Vreau să muncesc de-acasă.
Când primul va avea 20 de ani, eu voi avea 44, când al doilea va avea 20 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu voi avea 57.
Una peste alta, constat că m-am mai relaxat. Asta e bine pentru amândoi copiii, ba pentru toată familia. Partea mai rea e că se văd puțin și nu prea au preocupări comune. Sper ca atunci când vor fi adulți să se înțeleagă și să se ajute ca frații.  Sfatul meu pentru cei ce se gândesc la al doilea copil (și următorii) este să nu așteptați prea mult până îl faceți, ca să se bucure unul de altul la joacă și nici să nu crească egoismul prea tare în primul copil.
Și nu în ultimul rând – să nu ne amestecăm în voia Domnului – să primim ce are să ne dea, fiindcă știe mai bine ce avem nevoie.