sâmbătă, 12 aprilie 2014

Răbdare

Ce înseamnă răbdarea? Să aştepţi atât de mult timp cât este necesar ca să se relizeze ceea ce ţi-ai propus. Pentru o sămânţă de roşie, de exemplu, e nevoie de un an să se transforme în planta cu fructele acelea roşii şi zemoase pe care le cunoaştem. Dacă ar sta doi ani în pământ, nu ar deveni niciodată varză, de exemplu. Are nevoie doar de un an să stea în pământ şi să facă fructe. Nici mai mult, nici mai puţin. Dacă nu ajunge în acel an în pământ, ea poate să aştepte mult şi bine în stadiul de sămânţă, pentru că fără pământ, fără căldură, apă şi lumină, nu se transformă. În concluzie e nevoie de anumite condiţii pentru ca ceva să se transforme în acel ceva pentru care a fost creat.
La om cum e? Păi e nevoie de 9 luni de la concepere pentru a se naşte copilul. Apoi? E nevoie de 7 ani pentru a merge la şcoală, apoi de 12 ani sau mai nou de 11 ani de şcoală obligatorie, apoi de încă 3-6-10 ani de facultate pentru a deveni ceea ce şi-a propus. Dar dacă ceea ce şi-a propus nu este în conformitate cu informaţiile genetice din „sămânţa” iniţială? Dar se aplică regulile de la sămânţă? Dacă omul este puţin diferit de celelalte lucruri din lumea creată? Dacă se mai „creează” şi el pe parcurs? Spun toate astea pentru că mie mi-e greu să-mi dau seama de „informaţia” genetică cu care am venit pe lumea asta vizibilă şi aşa încerc eu să-mi rezolv dilema - vorbind cu mine. Adică ştiu clar că am venit pe acest pământ pentru a ne mântui, pentru ca pe lumea cealaltă să putem să ne bucurăm veşnic alături de Dumnezeu. Dar simt că ceea ce se întâmplă între naştere şi moarte e creaţia noastră. Iar în creaţie e nevoie de răbdare să culegi ce ai semănat. Eu ce am semănat? Uitându-mă în urmă am găsit multă frustrare, tristeţe, nesiguranţă, aşteptare, frământări, mici şi mari rare bucurii, muncă, nădejde că se va schimba ceva.... Ce pot toate astea să producă? Astea cred că reprezintă pământul de care are nevoie o sămânţă. Dar căldura, lumina şi apa? Unde e pasiunea, iubirea, bucuria mea ? De ce n-au erupt? Ce aşteaptă? Voinţa mea, nu-aşa? Ei, dacă-i aşa, atunci nu-mi rămâne decât să îmi pun voinţa la lucru pentru a-mi aprinde lumina, şi cu voia lui Dumnezeu să fac să răsară şi „fructele” pe care eu le pot produce.