marți, 6 septembrie 2011

poem gol

Uitarea ta ma face sa ma simt aleasa
Din sute de catarge ridicate
a cincea cea mai mica dintre toate.
Ultima. Din randul cel din fata.

Nu intreb de ce si pentru ce
Stiu foarte bine ca nu-mi vei spune
Un plan ai avut mereu doar pentru mine
Sunt ultima. A cincea dintre toate.

Nu-mi pasa ca interesul nu-ti starnesc.
Ci dimpotriva, chiar astaptam aceasta,
In indiferenta si raceala sa ma balacesc,
Aceasta sunt – insignifianta.

Puteai sa-mi spui ceva, orice era ceva
Dar m-ai lasat sa-mi vad micimea.
O simt din ce in ce mai bine
Ce bine – sunt ideea ta.

O Doamne, scoate-ma din balta,
Noroiul imi ajunge tot mai sus,
La nas de mi-ar ajunge-acum mocirla
Ce-as mai fi in lumea asta?

Sunt ceara topita dintr-o lumanare
Ce mai viseaza inca la lumina
O mana de mester cumsecade,
De m-ar mai strange acum intr-una...

As fi vapaie, flacara, chiar torta,
Arzand balastul firii mele moarte
Si renascand din nou intru lumina
As fi ideea Ta deplina si senina.