În loc sa te vaiţi, acţionează!

Nici aici nu sunt cea adevărată. Citind îmi dau seama că mai am staturi de fard uscate de ani şi ani. Poate au devenit piele din pielea mea. Dacă-i aşa nu mai am ce face decât să accept ceea ce sunt.

De câte ori am încercat să-mi scuz neputinţele şi să mă arăt cam cât de neagră suportam eu să fiu în ochii mei, ceva a scârţâit. Aşa că de azi o să-mi arăt mai mult partea cea albă, că poate cu timpul o acoperă pe cea neagră.
De câte ori am judecat pe cineva pentru ce făcea greşit, am ajuns şi eu să fac la fel, aşa ca o ironie din partea soartei.
Aşa că pentru tot ce am scris mai sus şi pentru că încă mai există iubire şi lumină în lume, o să-mi filtrez gândurile prin partea mea luminoasă, nu prin cea cinică.Gândul ce vreau azi să-l transmit şi să-l cred este că o acţiune cât de mică este mai importantă şi mai valoroasă decât orice plângere de milă. Credeam la un moment dat că mai bine nu fac nimic, decât să fac rău. Nu e aşa. Dacă simt că ceva trebuie făcut într-o situaţie, mai bine fac. Pentru că învăţ mai bine din propriile greşeli decât din gânditul logic. Aş fi vrut eu să pot învăţa din greşelile altora (ale înaintaşilor) dar se pare că eu nu pot, ori nu-s destul de înţeleaptă, ori nu se poate. Aş fi economisit mai mult timp. Dar aşa îmi explic faptul că fiecare avem drumul lui, chiar dacă e asemănător cu al vecinului, dar e drumul nostru propriu. Mă întreb atunci la ce folosesc cărţile gen - cum se face primul milion de dolari, cum s-o vrăjeşti pe vecina ta, etc. Oare au ajutat?
Mai bine nu mă întreb aşa ceva şi ... acţionez

Şi aşa, ca ceva în plus pentru azi .... Ce frumoasă e toamna: