Dacă vă întrebaţi vreodată unde sunt românii de altădată, aşezaţi,
cu frică de Dumnezeu, cu bun simţ şi cu simţul măsurii, dacă vă întrebaţi
vreodată unde sunt conducătorii şi voievozii noştri care-şi iubeau tara pâna la
jerfta de sine, aşa cum de mai bine de 3 secole Constantin Vodă-Brâncoveanu
împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache şi-au
salvat sufletele primind moartea
mucenicească, să ştiţi că ei mai există şi astăzi, si nu sunt chiar aşa de
departe şi de greu de găsit pe cât s-ar crede. Sunt ... lângă noi, suntem ....chiar
noi.
In adâncul sufletelor noastre ştim că suntem creştini, ştim
că suntem români la fel cum ştim cine sunt
părinţii şi bunicii noştrii. E nevoie poate doar de o „explorare” mai
amănunţită a sufletelor noastre, de mult curaj şi de iubire. În unele cazuri,
cum a fost cazul meu, a fost nevoie să-l cunosc pe Părintele Cătălin Dumitrean
şi „Cenaclul lumina lina”. Aşa am înţeles că şi astăzi există oameni care sunt gata să-şi
mărturisească credinţa ortodoxă şi dragostea de ţară şi de neam public şi
oricui îi asculte, oameni care se bucură
cu adevărat şi vibrează pe cele mai înalte şi fine unde ale „luminii line”. Şi
nu numai că există, dar în acelaşi timp pe pământul românesc este şi o mare
nevoie, sete şi foame de a ne întoarce către rădăcini, de a vedea din ce neam
sfânt şi de a ne vindeca tulpinile şi ramurile. Ascultând căntecele patriotice şi
pricesnele cântate de membrii Cenaclului Lumină Lină am înţeles că avem comori
primite de la înaintaşii noştrii de care am uitat (noi fiecare, dar şi noi ca
un neam) să ne mai îngrijim, şi ar fi bine să începem să o facem - de demnitate, de curaj, de cinste şi onoare,
de iubire de neam şi de tară, adică de iubire pentru cel de lângă noi şi de cei
ce vor veni după noi, de jertfă pentru credinţa noastră.
Dacă aveţi ocazia, mergeţi la un concert de-al Cenaclului.
Veţi simţi bucuria de a fi om, român şi veţi înţelege că ţara noastră se
îndreaptă într-o direcţie greşită, dar că este nevoie de noi, toţi, uniţi
pentru a schimba ceva, este nevoie de a ne schimba întâi pe noi. Veţi plânge şi
veţi râde, poate veţi începe să vă
regăsiţi. Sigur, puteţi vedea şi pe internet concerte sau fragmente din
concerte, dar nu se compară să fii la faţa locului. Maica Domnului este şi ea
mereu de faţă la concerte, iar asta numai sufletul poate simţi.
Mîine 18 august Cenaclul va fi la Valea Şesii – Roşia Montană, ora 16.
Eu voi fi acolo. Haideţi şi voi dacă simţiţi româneşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu